Conform
definitiei lui Ursula Huws din Teleworking: Guidelines for Good Practice,
exista cel putin cinci tipuri de TL:
TL in locuri
multiple: cand se
alterneaza lucrul la firma cu cel la domiciliu sau in telecentre;
Lucrul la
domiciliu: se realizeaza
de obicei acasa
Liber
profesionisti („freelance”): TL se realizeaza de obicei la domiciliu, iar persoana respectiva lucreaza
pentru mai multi clienti
TL mobil:
presupune utilizarea facilitatilor oferite de calculatoare si telefonia mobila
pentru a lucra „din mers”;
TL in sistem
„back-office” reamenajat”: implica activitatide banking
prin telefon si introducere de date, care necesita o mai mare concentrare de
atentie din partea telelucratorului.
Alta
modalitate de clasificare:
TL acasa: lucru la domiciliu, prin folosirea TIC pentru manipularea obiectului
muncii si contacte cu una sau mai multe companii;
Centre satelit: unitati relativ autonome din cadrul unei firme, la distanta de sediul
firmei respective si in contact permanent cu aceasta prin sistemul de
telecomunicatii;
Telecentre: un centru echipat corespunzator, a carui dotare este utilizata de diverse
persoane angajate la firme diferite. Aceste centre pot fi folosite si de catre
telelucratorii independenti. In cadrul lor pot fi desfasurate si alte activitati,
precum teletraining, telecumparaturi, activitati instructiv-educative, etc.;
TL nomad: utilizat de catre persoanele care calatoresc mult, si care utilizeaza
comunicatiile pentru a pastra legatura cu diversele firme pe care le deservesc;
Teleservicii: firmele care ofera teleservicii vand si promoveaza produse si servicii
care sunt distribuite prin reteaua de telecomunicatii (de ex., servicii
telematice, teletraining, etc.).
